Poezia: Mana Crunta de Cristian Harhata

Prima poezie proprie înregistrată şi interpretată de Cristian Harhătă

Mână Cruntă

                                                                            de Cristian Harhătă

Atunci când spui cuvântul pace e totul aşa liniştit

Te gandeşti la flori, la vieţi ce-au răsărit

Din nimicul sărăciei în care ne-am născut

Fără să ne întrebăm seamănul "Crunt"

Cum poate oare să ucidă din banii noştri

Să ne distrugem între noi ca proştii

Războiul, înseamnă ură, arme şi violenţă

O continuă concurenţă

Nu pe numarul oamenilor fericiţi

Ci pe numărul celor ucişi şi nenorociţi

De al tău război poate prea personal

Cine îşi doreşte moartea înainte de final?

Sinucigaşii? Lasă-i să se sinucidă...

Fiecare-i liber să prindă

Trenul pe care-l vrea în zori

Dar să nu uităm de pace

Care e precum un covor

Ce iarna tace,

Primavara înfloreşte

Vara larg ne zâmbeşte

Toamna ne pregăteşte

De acelaşi curs al vieţii

Precum roata dimineţii

Ce e bine să o laşi să se învârtă

Aşa cum e ea, fără "Mână Cruntă".

Aici imi poti da Like https://www.facebook.com/cristianharhataofficial?ref=hl

Aici imii poti da cerere de prietenie https://www.facebook.com/cristian.harhata

Poezia: Azi-noapte ma trezit un cutremur de Cristian Harhata

                                                  Azi-noapte ma trezit un cutremur
                                                                       de Cristian Harhătă

Azi-noapte ma trezit un cutremur,
Care în patul morţii m-a ţinut aţintit
Nu ştiam cum să tremur...
Nici să ignor urletul vecinului, grotesc şi ascuţit,
Însă un singur lucru am simţit
După ce camera s-a oprit din tremurat                                              

     

Căci deşi de neputinţă eram paralizat
Mi-aş fi dat viaţa oricând pentru femeia ce-o aveam în pat,
Iar în acel moment nu m-am putut gândi
La amintirile perfecte ce le-am trăit zi de zi,
M-am gândit doar la corpul ei perfect,
Lipsit parcă de defect, îl puteam pipăi,
Iar gândurile lăundrice au început a lucra
Punând mâna pe telefon încep fraza
"Azi-noapte ma trezit un cutremur, clipe groaznice"
Ea întorcându-se în lumina telefonului
Se trezi cu ochii în bătaia lui
Plângându-se vorbi:
"Închide telefonul! De ce n-ai somn?"
Eu am continuat căci aşa-i când vrei să scrii,                                                      
Ea insistă, eu îi spun: "De ce te-ai întors în lumina lui"
Mă zmuncesc ca un nebun
Mergând în locul singuraticului
Ea vine după mine:"Vino să nu răceşti!"
Eu mă întorc spunând:"Vezi că mă iubeşti"
Căci fiecare clipă e o dovadă
Iar fiecare dovadă durează o clipă
Ce ar face un înger căzând de pe o stâncă
Dacă ar avea o singură aripă.


Prietenie https://www.facebook.com/cristian.harhata
Like https://www.facebook.com/cristianharhataofficial?ref=hl
Blog http://cristianharhataofficial.blogspot.ro/



Sursa Foto www.ziarmm.ro si www.ziuanews.ro

Poezia: Sunt un om…modest Cristian Harhătă

Din toate poeziile scrise de mine până în momentul de faţă aceasta este preferata mea, de aceea consider că nu mai este nevoie  de vre-o recomandare, pur şi simplu citiţio. De ce iubesc această poezie? O iubesc pentru că: Consider că este o poezie plină de interpretabilitate, de caracter şi poate fi intonată după bunul plac al fiecăruia, având un simţ al umorului bine conturat şi plin de viaţă.    

Sunt un om…modest

Cristian Harhătă

Sunt un om…modest

Rare ori spun ce gândesc,

În fine scriu foarte des,

Dar totuși sunt un om...modest

Fetele se dau în brânci după mine

Eu le dau un simplu test,

Ele nu știu cum să-l rezolve mai bine

Dar vreau să v-amintesc, că sunt un om...modest

Parcă cei un simplu test!

Dar îmi place la nebunie să fac ceva,

Când intru-n melancolie să privesc ploaia...

Când intru-n melancolie să privesc ploaia?

Nuuu! ploaia când mă privește intră-n melancolie,

Căci până și natura măîndrăgește toată lumea știe!

Dar eu sunt un om...modest

Și asta nu mi-o detest,

Așa ca fapt divers,

Dacă ar fi cuvintele ce le-am zis să le unesc

V-ați da seama până și voi... că sunt un om, modest.

Sursa foto: http://petruarcana.wordpress.com

Poezia: Mi-e tulbură viața...grozav de Cristian Harhata

Toţi avem măcar un moment în viaţă când ne punem întrebări legate de existenţa umană, înţelegerea anumiror oameni şi alte lucruri la care nu le găsim răspuns. Unul din acele momente l-am trăit probabil la 16 ani când am compus această poezie. 

( Ionuţ-Cristian Harhătă / născut pe: 

16 Decembrie 1989, odată cu libertatea)

Mi-e tulbură viața...grozav

de Cristian Harhătă

Mi-e tulbură viața… grozav

Pentru că nu-mi cunosc granița și asta-i grav,

Dar poate nici granița, nu vrea să mă cunoască,

Ce vină-mi are mintea ca-nceput să doarească

Ceea cei frumos, nu ceea ce cred eu că-i frumos,

Doar pentru că e plăcut, pentru că-mi doresc atât de mult

Să ajung acolo unde mulți și-ar dori să ajungă

Pe un drum lung sau pe o cale scurtă

Pornesc cu-n gând pietros...așa...

Pentru că eu vreau sa-l zidesc în piatră,

Pentru că vreau să cunosc,

Ceea ce nu am mai cunoscut vreodată

Și de multe ori mă întreb

Cum aș putea să dezleg

Răspunsul întrebărilor, ce mi le pun,

Atunci când pe mine mă cred stăpân,

Dar tot de multe ori răspunsul e tăcere

Și tăcerea e un raspuns,

Dar oare visele născute din durere

Mă împlinesc înde-ajuns?

Sursa foto: http://www.inventatori.ro

Poezia: Încearcă să străbați... de Cristian Harhătă

Poezia: Încearcă să străbați...de Cristian Harhătă

Uneori reflectăm la puterea minţii umane şi ajungem la concluzia: că oricât de multe lucruri noi aflăm suntem prea mici pentru a demonstra vreodată tainele universului. Se spune că ne folosim doar 10% din mintea umană şi deşi este doar un mit demonstrându-se că pe parcursul a 24 h folosim toate zonele creierului. Important e să nu încetăm să umplem cupa craniană cu informaţii utile.

Încearcă să străbați...

de Cristian Harhătă

Încearcă să străbați cu puterea minții

Și să iei din universul cunoștinței

Firea lină a izvorului liniștit

Zborul porumbelului, ce duce spre răsărit

Simbolul alb din cer venit,

Iar din deșert să iei abținerea

Mersului lent spre dobândirea

Locului luminat unde fericirea

Sufletului curat îți dăruiește sclipirea

Rațiunea și iubirea

Și să nu uiți nicicând

Că un înger plăpând

Te însoțește-n orice gând

Și numai tu-l poți întări

Cu credința inimii

Și puterea de a ști

Când să spui „nu„ sau „da„

Secundei ce va urma

Fizic sau în mintea ta.

Să înveți ce-i dăruirea, cei minunea

De la cei ce au atins înțelepciunea

Umilința pentru singurul Dumnezeu

Recunoștința pentru Universul tău.

Daca iti place de Cristian Harhata da-i Like aici
https://www.facebook.com/cristianharhataofficial

Daca vrei sa fim prieteni da-mi cerere de prietenie aici:
https://www.facebook.com/cristian.harhata

Sursa foto http://pandodaily.com/

Poezia: Lumea femeilor de Cristian Harhata

E interesant faptul că această lume pare a fi condusă de bărbaţi, iar femeile au fost de când lumea supuse anumitor tratamente necorespunzătoare rasei umane după parerea mea. Dar oare aşa a fost de când lumea sau cândva femeia a condus lumea?  

Lumea femeilor

de Cristian Harhătă

Un nou drum te plimbă stând,

Cu viteza timpului ajungând

Din prezent căutand oricând

Povestea a mii de ochi spunând:

“Asta e lumea mea în care intri

Condusă de trup și principii

Ce împăturesc interiorul meu

Dăruind inima mea ca trofeu

Celui ce înțelege ascultând

Un înțeles al fiecărui gând.

Iar fiecare cuvânt ca simbol

Ascunde în ciuda vremurilor,

Ce le-am cutezat a trece rar

În mintea mea, dar poate doar

Iluzia m-a făcut să cred în grabă

Că au trecut greu anii ce întreabă,

O ființă neputincioasă în fața Lui

Întărindu-se cu alegerile norocului,

Luptând pentru scopuri prețioase

Am ajuns să-mi depăn tablouri frumoase,

Amintiri, chiar și neplăcute, privindu-le,

Zâmbesc, larimile ferindumi-le

Căci acum sunt doar amintiri, atât!

Devenindu-mi frumos ce-a fost urât

Că a trecut... ce-am urât, cel mai mult...’’

Și tot așa o altă voce-mi spune

Ba de milă, ba de rugăciune,

Ori bucatele ce însănătoșesc,

Corpul nostru expus azi la regres,

Sau de parfumuri bărbătești,

Admirate de mirosuri fine femeiești,

Pentru că timpul vrea să pară

Altul față de cel de odinioară,

Dar timpul e același timp...

Neștiind poate nici el

Se păcălește singurel,

A lui clepsidră prăfuită

De imagini false acoperită.

Eu realizez încrezător

Că așa e lumea oamenilor,

Bărbații sunt în lumea lor,

Trăind de fapt în lumea femeilor.

Daca iti place de Cristian Harhata da-i Like aici
https://www.facebook.com/cristianharhataofficial

Daca vrei sa fim prieteni da-mi cerere de prietenie aici:
https://www.facebook.com/cristian.harhata
Sursa foto: http://www.gq.com/women

Poezia: Doamna de la etaj de Cristian Harhata

Poezia Doamna de la etaj a fost scrisă inspirându-mă dintr-o frumoasă prietenie pe internet cu o doamnă, de meserie dizainăr vestimentar. Subiectul este real însă povestea este o fabulaţie creată din pura imaginaţie rezultată în versuri, ce curg râu frază cu frază când mă apuc de scris.

Doamna de la etaj

de Cristian Harhătă

Se aud pași rari în noapte

Pe strada din fața blocului

Sunetele nopții sunt deșarte

Zărindu-se lumina geamului

                                                                                                                 

Și ca-n fiecare seară

Femeia privește cerul

Aprinzând o țigară

Resimte misterul…
                                                                                 

Iar luna veghează
Doamna de la etaj

Și gândirea ei luminează

O inima plină de curaj

O idee, o scânteie își  face loc

În mintea doamnei unde sunt

Secretele faimei și ca un joc

Mai creează un veșmânt:

“ Știu că mii de  gandiri

  Pline de speranță

  Atrag aprecieri, priviri,

  Când lucrurilor le dau viață

Jocuri relaxante și plăcute

Au fost de Dumnezeu făcute

Ani întregi să dureze

Prin cel ce știe să  viseze

Astăzi puțini sunt oamenii

Ce știu să pătrundă visele

Iar frica de a evolua

Le îngheață puterile

Căci spaima dispare

Când crezi în tine

Doar să ai încredere

În forțele divine. ”

Așa doamna gândise

Și pe foaie se născuse

Un tandru și modern veșmânt

Al femeiei cu sâni ce sunt

Acoperiți de materialul

Transparentei bluze

Lăsând imaginația și gândul

Să te poarte către ale ei buze.

Diva doamnă privește ceasul

Lăsând oboseala să-i închidă pleoapele

Și aude glasul

Îngerilor din oglindă, ce porți, aurii, au să deschidă.

Daca iti place de Cristian Harhata da-i Like aici
https://www.facebook.com/cristianharhataofficial

Daca vrei sa fim prieteni da-mi cerere de prietenie aici:
https://www.facebook.com/cristian.harhata

Sursa Fhoto http://danceswithcolors.blogspot.ro/

Sursa foto www.unica.ro